O clipă de răgaz

… este interesant de urmărit cum se uită, de-a lungul anilor, anumite noţiuni. Deunăzi, elevii mei de clasa a VIII-a s-au blocat la problema „un dreptunghi de dimensiuni 2 cm, respectiv 8 cm este echivalent cu un pătrat. Să se calculeze latura pătratului.”

Probabil că dăm prea mare importanţă memorării unor lucruri şi noţiuni pe care apoi nu le mai utilizăm pentru un timp îndelungat. Decât să înveţe pe de rost, elevii ar trebui să aibă în faţă probleme-test în care se specifică formulele de care vor avea nevoie (astfel s-ar elimina impulsul de a copia, „doar pentru a fi siguri”) şi ar trebui să li se permită folosirea calculatorului.

Am descoperit o carte interesantă despre viaţa şi opera lui Viete. Cartea a apărut la editura Dover din New York, în 2006.

Sunt prezente – în traducere, desigur – cele două tratate despre rezolvarea ecuaţiilor algebrice, o metodă de extragere a rădăcinii pătratice şi interesante eseuri despre aplicaţii în geometrie.

Viete a trăit într-o perioadă zbuciumată a istoriei franceze, la sfârşitul sec. al XV-lea şi a fost matematician, astronom şi, mai ales, avocat la curtea lui Henric al III-lea. Numele său sună cunoscut fiecărui elev trecut de clasa a VIII-a, care descoperă cum se poate construi o ecuaţie de gradul al II-ea, dacă se porneşte de la suma şi produsul a două numere.

profa